Inundatie

Inca o zi de kkt si mult mult prea lunga. M-am trezit mai obosita decat aseara. Am visat urat, m-am rasucit, m-am invartit, am reusit sa trantesc un telefon, plm. Evident pula masina. Macar nu am mai trecut prin chinul cu ratb-ul. Cand am ajuns la munca eram chiar chill. Adica mi-am baut cafeaua, mi-am fumat tigarea, chill de tot. Apoi am plecat unde aveam treaba. Drumul a fost ok; faptul ca nu am fumat a fost compensat de stilul de condus. Macar m-am simtit in siguranta de data asta (cate complimente gratuite… gizaz, nici eu nu ma recunosc) In fine, am ajuns unde trebuia sa ajung, am facut ce trebuia sa fac, m-am enervat ca nu se putea altfel, si mult, mult prea tarziu am plecat.

Mai mama cata ceata! Toata ceata din lume era pe drumul ala. Pachete pachete! Daca as fi fost fumata cred ca ar fi fost cel mai tare trip ever. La un moment dat, aveai senzatia ca mergi pe sub ea, apoi brusc se risipea, si iar intrai intr-un bloc din asta de nu se mai vedea la 2 metri in fata. Suuuper! Noroc cu soferul… mare om, mare caracter Multumim pe aceasta cale pentru discutiile inaltatoare referitoare la culoarea gri metalizat. Da, e o culoare de kkt, am stabilit asta de acum o suta de ani lumina. De ce ne mai enervam incercand sa explicam pentru a mia suta oara de ce credem noi ca e de kkt?

Si ajung acasa, repet, mult, mult prea tarziu. Arunc haina in cuier, vars porcaria aia de geanta ca sa imi caut telefoanele, si imi aprind o tigare ca deh nu mai fumasem de 2 ore. Intru in bucatarie, si nu mai aprind lumina. Si cum ma indreptam eu glorioasa catre geam, simt ceva ud. Bai ce sloboz e asta? Aprind lumina si ce sa vezi: ditamai baltoaca la mine in bucatarie. Aaaaaa!!!!! Ma uit pe tavan, pe pereti, nimic. Zic, `ai sa-mi bag pula, sa vezi ca e de la mine. Ma uit la tevi in bucatarie – nimic. Ma uit in baie – nimic. Bai ce e asta? Ma pun sa strang apa, ma mai uit odata – nimic nimic.

Stau si ma intreb: de unde era apa aia la mine in bucatarie? Cum a ajuns ea acolo si cu ce scop? Sa chem un instalator? Si sa ii spun ce? “Stiti eu am venit acasa si am gasit o mini Marea Neagra in bucatarie dar habar n-am de unde”. In jurul meu se intampla lucruri dubioase… prea dubioase!

Si ninge ca-n povesti

Orasul doarme sub omatul imaculat. In afara de vantul care spulbera zapada pe alocuri nu se mai aude nimic. Totul e paralizat. Ai impresia ca te-ai trezit intr-o poezie de-a lui Cosbuc si un pictor nebun a folosit mult prea mult alb. Si ninge, ninge in continuu ingropand totul. Doamne cat e de frumos! Si aerul… aerul de gheata iti umple plamanii. Si dansul fulgilor de nea… e atat de… de magic. Superb! Este absolut superb!

Baaaai, trezirea!!!! Ati luat-o razna??? De unde pula mea atata superbitate? Ce e atat de frumos in faptul ca suntem sub un metru de zapada? TREZIREA!!!!!!

M-am trezit si m-au luat nervii instantaneu. Desi vazusem de ieri ca nu am nici o sansa sa ies cu masina, parca tot mai speram sa se intample o minune si sa dezapezeasca astia strazile. Fix pula! Bai baiatule, batea un crivat… moama… de se zguduia termopanu`. Imi aprind o tigare, ma uit pe geam la masina, ma uit pe strada, ma ia capu`, inchid geamul. O sun pe Sia si zic: “hai sa luam un taxi”. Nuuu, mergem cu tramvaiul ca ajungem mai repede. Daca ne blocam in trafic? Bine, hai sa luam tramvaiul. Unde dracu` mi-a fost capu` cand am zis asta nu stiu. Adica eu nu am mai mers cu ratb-ul de 2 ani. M-am gasit acuma. Si da-i si innoata prin nameti pana la tramvai. Apoi da-i si lupta cu toti grabitii care nu se uita pe unde merg. De ce dracu se imbulzesc asa nu am sa inteleg. Bai, esti prost? Uite ca mai vine unul, nu tre sa te agiti asa. Zic: “daca da dracu sa fie liber pe strada te strang de gat”. Si? Si evident ca nu era nici dracu pe vremea asta. Unii pentru ca nu sunt in stare, altii pentru ca probabil nu au reusit sa ia masina in brate si sa o duca pana intr-un loc fara zapada. Ne dam jos din tramvai. Si da-i si lupta iar cu nametii, chinuie-te sa stai pe picioare, incearca sa tii ochii intredeschisi ca sa vezi pe unde calci si in acelasi timp ai grija sa nu te sufle viforu`. Bai si dupa lupte seculare ajungem. Ea lesinata de ras, eu injurand de morti, raniti, dumnezei, stramosi, urmasi, iar de morti si tot asa. Aaaaaaaa!!!!!

La 5 nu am rezistat sa mai trec prin acelasi calvar. Am sunat un prieten sa vina sa ma ia. Maine dimineata iau taxi-ul chit ca plec cu o jumatate de ora mai devreme ca sa ajung la timp. Prietenul meu mai face si misto de mine: “Cu ce te-ai dus? Cu tramvaiul? Pai stii pe unde se urca?”. Bine ca stii tu. Poate daca nu erai plecat la dracu in praznic ma duceai tu sau eventual puneai mana pe o lopata si dezapezeai strada ca sa pot iesi

M-a sunat tata sa imi spuna ca miercuri sunt 7 grade. Mama nu mai vorbeste cu mine de 2 saptamani. Nu m-am prins inca de ce, dar e ok. O persoana urlatoare in minus.

Sa ne calmam zic. Maine o luam de la capat! Si sa mai aud pe careva ca ninge frumos sau mai stiu eu ce sloboz ca fac o cadere nervoasa. La dracu cu iarna asta!

La dracu`

Ninge in continuu de 2 zile. Bai si ninge… si ninge… La dracu` cu atata zapada. In jurul masinii mele e un munte de un metru. Dracu o sa poata sa o scoata maine din parcare. Si daca nu pot, cu ce dracu ma duc eu la munca? Ma gandeam ca nu e atat de rau, dar azi cand a plecat un prieten de la mine i-a luat o jumatate de ora sa iasa de pe nenorocita aia de straduta. Si el are si cauciucuri de iarna si masina puternica. O juma` de ora!!! Clar, pana nu trece zapada nu ma mai ating de masina. La dracu` cu zapada!

Sunt singura acasa. Vara-mea a terminat sesiunea si a plecat. E atat de liniste. E enervant si plictisitor in acelasi timp. La dracu` cu atata liniste!

Nu mai am tigari. Ar trebui sa cobor sa-mi iau dar e atat de frig si ninge. Mai bine lasa. Dar nu pot sa imi beau cafeaua fara. La dracu cu cafeaua fara tigari!

Aseara am rezolvat dilema. Wow! Intr-un final. Concluzie: a iesit cum am vrut eu, dar acum ca e asa, parca nu prea mai vreau, dar e totusi bine ca e ca mine insa ar mai trebui nu stiu ce, dar hai ca merge. La dracu cu nehotararea asta!

Ma gandesc serios sa schimb ceva. Nu stiu exact ce, dar simt ca trebuie schimbat. Parca nu am chef de nimic, lucrurile care imi faceau placere odata acum ma enerveaza, imi e din ce in ce mai greu sa ma trezesc in fiecare dimineata, sunt intr-o plictiseala continua si ceva nu e bine. Asta e clar. Nu e bine; dar ce? Orasul asta ma sufoca, zgomotul imi toaca nervii, lumea din jur ma irita, mama ma suna sa imi spuna ca am dezamagit-o, zilele decurg toate la fel, tip la oameni fara motiv, imi e aproape imposibil sa imi mai controlez nervii, nu ma mai sufar nici pe mine. La dracu cu viata asta.

Oare imi pierd mintile? La dracu cu ele!

Gigel – soferul minune

Cred ca am spus de mii de ori, aici sau in real life, ca nu suport pizdele la volan. Eh, trist este cand descoperi ca in aceasta categorie se incadreaza cu succes si niste tipi. Adica, frate, pizdele sunt praf, dar de la puli astepti niste chestii… indiferent ce kkt ar face in trafic parca se scot cumva. Bai, si astazi am ocazia sa merg cu un tip din asta. Mai mama, mi-am vazut moartea de cateva ori! O si vedeam asa cum statea pe marginea drumului, balanganindu-si coasa: “Muahahahaha! I`ve been expecting you!”

Ok, stiu ca eu am ceva probleme mintale si nu merg decat cu cateva persoane la volan in afara de mine, dar am zis sa fiu draguta, sa ii ofer omului prezumtia de nevinovatie. Plecam noi frumos, el tantos nevoie mare sa imi arate ce sofer e, eu rugandu-ma sa ma fi inselat si sa descopar defapt ca omu` e mai ceva decat Schumacher. Bai, in oras a fost ok, un pic cam lent, dar ok. Zic, stai sa vezi ca poate; sta el cam infipt in volan, tine mainile regulamentar la 2 fara 10, parca e cam crispat, dar fie. Si iesim. Si sa te tii!!! Bai baiatule ce stil. La fiecare schimbare a vitezelor saraca masina urla de durere. Eh, hai ca poate conduce el mai smucit, mai agresiv asa. Si da-i: 120, 140, 150 Aoleeeeu!!!! Nu vezi ca ala din fata a pus frana??? Franaaa ca ne prapadim!!!! Intram in localitate: 50. Gizaz… ajungem si noi azi. Adica nici politia nu merge cu 50. Brusc pe partea dreapta apar niste carute. Sa le depasim. Nuuuu…. vin masini din fata!!! Nu acuma!!! Facem 3 triplari, blitzuri, clacsoane, muie… depasim. Uff, am scapat. Iesim din localitate. Vitezaaaa!!! O curba – frana brusca, eu gata sa ies prin parbriz. Depasim un tir si ce facem in paralel cu el? Ce facem? Acceleram? Nuu. Punem frana… in depasire!!!! Ce pula mea? “Pai mi s-a parut ca ia stanga de volan” Da in mortii matii, se urca pe noi, ala care venea din fata nu tiru`. Ti s-a parut tie. Iar acceleram si brusc punem frana. Asa fara un motiv anume. Frana. Iar mai mergem… iar frana. Bai ce sloboz?! Gropi cata frunza, cata iarba. Noi ratam doar 3. Suuper! Ajungem la destinatie intr-un final. El:”hai ca ne-am miscat bine”. Eu (in sinea mea): “slava domnului, sunt intreaga”.

Acum stau si ma intreb. Cine le da permis astora? Cine??? Cum sa lasi un asa fenomen pe strada? Astia ar trebui interzisi prin lege. Mori in pula mea nevinovat, din cauza unui Gigel din asta, si nu stii de ce. La Auschwitz cu toti!!! La Auschwitz am zis!!!

Viata e o curva dar te fute numai cand vrea ea

Si ai ajuns la final. Gata. Asta a fost. Te-ai batut cu pumnul in piept ca poti tu, ca faci tu, ca rezolvi tu, ca nu ai nevoie de nimeni. Si a mers… pana acum. Acum esti pa. S-au adunat toate si oricat ai cauta nu vezi nici o iesire. Le analizezi, le sucesti, le invartesti, iar le analizezi. Degeaba. Nu mai e nimic de facut. Te declari infrant si astepti sfarsitul. Chiar si speranta ca intr-o zi va fi mai bine, sau ca se va rezolva cumva, a murit. Nu exista nici o cale de iesire si stii asta. Problemele se invart in jurul tau intr-un dans macabru. Si sunt de toate genurile, de pe toate planurile. Iti dai seama ca nu ai realizat nimic pana in prezent si brusc te cuprinde un sentiment ciudat. Sa fie dezamagire? Frustrare? Tristete? Resemnare? Singuratate?

Incerci sa iti dai seama cum s-a ajuns aici. Nu gasesti nici un raspuns. In schimb stii cand. Cand tu erai prea ocupat ca sa te mai gandesti la tine. Cand tu i-ai pus pe altii inaintea ta. Cand ti-ai pierdut timpul personal gandindu-te si stresandu-te la job. Cand ai rezolvat problemele altora ignorandu-le pe ale tale. Cand te-ai lasat dus de val si nu te-ai oprit o secunda sa te gandesti la consecinte. Cand tu il vroiai pe el, cand celalalt el te vroia pe tine. Cand alergai dupa iluzii.

Dar e tarziu acum. Tu nu il poti avea pe el. Celalalt el nu te poate avea pe tine si asta nu pentru ca nu ai mai vrea. Ci pentru ca iti rasuna in creieri “ce nu a mers prima oara, nu va merge nici a doua oara”. Si vrei sa mearga, dar iti aduci aminte de tot ceea ce s-a intamplat atunci. Si vrei sa uiti, dar inexplicabil asculti o melodie care nu te lasa ( Stiks – Drumuri separate ). Si vrei sa te convingi ca melodia este despre o tipa, nu se aplica si in sens invers, dar versurile te lovesc fara mila si cu cat o asculti mai mult cu atat vezi ca este defapt despre celalalt el. Si o asculti obsesiv pana reusesti sa te convingi ca trecutul trebuie sa ramana in trecut. Dar suna telefonul. Tresari sperand sa fie el. Nu, nu e. E celalalt. Dai volumul la maxim ca sa nu mai auzi.

El e o iluzie. Celalalt el e trecut. Tu esti singur … si astepti sfarsitul …